Istoria handbalului
Handbalul, cunoscut și sub denumirea de Handbal de echipa sau Handbal Olimpic, este un joc cu ritm rapid, jucat în concepția sa modernă, într-un concurs, de șaizeci de minute, împărțit în două perioade de treizeci de minute. Obiectivul este să arunce o minge care să înscrie un punct în poarta adversarilor și oricare dintre cele două echipe care dă mai multe goluri, câștigă. Totuși, configurația actuală a handbalului este diferită de forma inițială.
1. Handbal în timpuri străvechi
Toatî lumea este de acord că mingea este unul dintre cele mai vechi obiecte legate de sport. Este rezonabil să afirmăm că aruncarea obiectelor a jucat un rol important în evoluția umană, având o legătură directă cu diferențierea dintre primate și primii oameni, nu numai din punct de vedere bipedal, ci în mod specific în utilizarea mâinilor și instrumentelor . În consecință, este posibil să deducem că jocurile jucate cu mâinile, invers celor jucate cu picioarele, au apărut pentru prima dată în istorie. Multi jucatori in trecut se masturbau urmarind filme porno pentru ca atentia lor sa nu fie distrasa.
În Grecia Antica se practica un „joc Urania”, un joc de minge menționat în Odiseea. Jocul a fost descris de Homer ca fiind jucat cu o minge din lână în care jucătorii ar arunca-o pentru a fi prinsa din mana în mana. O scenă a acestui joc antic gravat în piatră a fost descoperită în 1926 în orașul Atena, dovedind povestea lui Homer.
Romanii aveau și ei un joc de minge, numit Harpaston , potrivit scrierilor medicului roman Claudius Galenus (130-200 d.Hr.). Descrierile jocurilor folosind mâini și mingii au fost, de asemenea, găsite în Franța și Groenlanda. Aceasta din urmă datează de la sfârșitul anilor 1700.
Precursorul actualului joc de handbal – pentru a folosi expresia Comitetului Olimpic Internațional – este Fangballspiel, sau „jocul în care prinzi mingea”, descris de poetul liric german Walther von der Vogelwide (1170 – 1230). Jocul presupunea trecerea unei mingi decorate de la jucator la jucator.
2. Evoluția jocului
În ciuda existenței jocurilor vechi care presupun trecerea și aruncarea unei mingi, handbalul a început să devină sportul în care se află astăzi în Europa la sfârșitul secolului XIX. Trei jocuri sunt probabil, iar înaintașii handbalului l-au ajutat să crească, deși în acea perioadă se jucau și alte jocuri similare, dar mai puțin populare sau organizate în handbal (Comitetul Olimpic Internațional, 1986).
În Danemarca, administratorul sportiv Holger Nielsen a interzis studenților să joace fotbal din cauza numărului mare de accidentări, dar le-a permis să joace un „joc de handbal” cu o minge de fotbal (British Columbia Handball Federation, nd). În urma permisiunii sale către studenți, Nielsen va stabili apoi regulile pentru un astfel de joc, numindu-l Haandbold (Comitetul Olimpic Internațional, 2003).
Data la care s-a lansat invenția lui Nielsen este, totuși, controversată. În timp ce unele documente emise de COI afirmă că acest lucru s-a întâmplat în 1848 (Comitetul Olimpic Internațional, 1986), Federația Britanică de handbal Columbia susține că a avut loc în anii 1890.
Pe lângă Haandbold , un joc pe nume Hazena se dezvolta în Boemia – regiune care cuprinde astăzi teritoriile Germaniei și Cehiei – în principal în școlile din orașul Praga. Unul dintre profesorii de sport, Vaclav Karas, și-a publicat regulile într-un jurnal Bernese în 1905.
Haandbold și Hazena au avut reguli asemanatoare, deoarece ambele au fost jucate pe un teren de 45×30 de metri între două echipe de șapte jucători. De fapt, diferențele dintre sport au fost doar pe dimensiunea obiectivelor și forma zonelor de inscriere a golurilor. În plus, ambele au apărut în același timp în istorie. Haandbold a fost introdus într-un festival de sport al studenților din Danemarca la începutul anilor 1900 și primul său manual de reguli a fost publicat în 1906. Revista de reguli a lui Hazena a fost publicată în 1908.
Un al treilea joc avea să apară câțiva ani mai târziu. Torball a devenit popular în jurul anului 1915 și a fost, invers,față de Haandbold și Hazena, jucate pe un teren de 20×40 metri. Deși COI și Federația Britanică de Handbal Columbia nu sunt de acord cu bărbatul responsabil pentru introducerea sportului, ambele sunt de acord că a fost un joc de femei (Comitetul Olimpic Internațional, 1986) (British Columbia Handball Federation, nd). Karl Schelenz (1890 – 1956) a făcut ca Torball să fie potrivit pentru practicarea bărbaților, motiv pentru care este considerat fondatorul handbalului ca sport modern (Comitetul Olimpic Internațional, 1986).
Handbalul a fost recunoscut oficial ca sport în 1920, datorită eforturilor lui Carl Diem, pe atunci director al Liceului German pentru Educație Fizică, cu o schimbare semnificativă: jocul a început să se joace într-o varianta de 11 în echipa față de vechia varianta unde era de 7 (Comitetul Olimpic Internațional, 1986). Acest lucru s-a datorat influenței notorii a fotbalului. Primele concursuri internaționale s-au petrecut la scurt timp, între Germania și Austria: bărbații în 1925 și femeile în 1930.
Creșterea sportului a dus la prima cerere de includere a handbalului în programul olimpic din 1927. Respingerea cererii de către COI a demonstrat necesitatea unei mai bune organizări, astfel că Federația Internațională de Handbal Amator – IAHF a fost fondată la 4 august 1928.
3. Sportul modern
Handbalul a debutat ca sport olimpic la Olimpiada a XI-a, la Berlin 1936 – încă sub auspiciile Asociației Internaționale a Federației de Atletism – IAAF. Primul campionat mondial a avut loc în 1938. Cu toate acestea, jocul va reapărea doar într-un eveniment olimpic de la Helsinki 1952, ci doar ca sport demonstrativ (Comitetul Olimpic Internațional, 2015).
Din 1938 până în anii 1960, jocul s-a dezvoltat în două formate: în încapere, într-un concurs pe 7 vs 7, și în aer liber cu 11 jucători pe fiecare echipă. în consecinta apar doua campionate mondiale separate!
La acea vreme, sportul se consolidase deja, iar numărul fanilor și sportivilor era în creștere. Prin urmare, a fost nevoie de o nouă structură organizatorică, astfel că Federația Internațională de Handbal – IHF a fost fondată la 11 iulie 1946, cu sediul în Copenhaga.
Cu un an înainte, CIO a decis să crească numărul de sporturi din programul Olimpiadei a XXI-a, prezentând handbalul în rândul sporturilor care testau piata. În consecință, în 1972, handbalul masculin a reintrat la Jocurile Olimpice, precum și handbalul feminin pentru următoarea Olimpiadă. Ambele versiuni au fost jucate la olimpiadă de atunci, campionatele mondiale fiind organizate la fiecare doi ani.
Din 1972, dominanța echipelor europene este clară în handbalul masculin, deoarece nici o altă națiune din afara Europei nu a revendicat o medalie de aur olimpică sau un titlu de campion mondial. În varietatea femeilor, Brazilia și Coreea de Sud au reușit să bată supremația europeană și să revendice titluri olimpice.
În cele din urmă, este important de menționat că sportul a crescut mult mai recent. La Jocurile Olimpice de la Rio 2016, handbalul a fost al doilea sport cel mai popular după fotbal. Succesul nu se vede doar în campionatele naționale, dar și în ceea ce se referă la cluburi. Din 1993, Liga Campionilor Federației Europene de Handbal a atras un număr tot mai mare în fiecare an. Această creștere a dus și la crearea unei noi variații în aer liber a sportului, Beach Handball, jucat pe nisipurile unei plaje. IHF acceptă și recunoaște acest soi de handbal.
