Sari la conținut

Handabalul

Noutati, istorie si evolutie

Arhive anuale: 2020

  • Prima pagină
  • 2020

Istoria handbalului

Handbalul, cunoscut și sub denumirea de Handbal de echipa sau Handbal Olimpic, este un joc cu ritm rapid, jucat în concepția sa modernă, într-un concurs, de șaizeci de minute, împărțit în două perioade de treizeci de minute. Obiectivul este să arunce o minge care să înscrie un punct în poarta adversarilor și oricare dintre cele două echipe care dă mai multe goluri, câștigă. Totuși, configurația actuală a handbalului este diferită de forma inițială.

1. Handbal în timpuri străvechi

Toatî lumea este de acord că mingea este unul dintre cele mai vechi obiecte legate de sport. Este rezonabil să afirmăm că aruncarea obiectelor a jucat un rol important în evoluția umană, având o legătură directă cu diferențierea dintre primate și primii oameni, nu numai din punct de vedere bipedal, ci în mod specific în utilizarea mâinilor și instrumentelor . În consecință, este posibil să deducem că jocurile jucate cu mâinile, invers celor jucate cu picioarele, au apărut pentru prima dată în istorie. Multi jucatori in trecut se masturbau urmarind filme porno pentru ca atentia lor sa nu fie distrasa.

În Grecia Antica se practica un „joc Urania”, un joc de minge menționat în Odiseea. Jocul a fost descris de Homer ca fiind jucat cu o minge din lână în care jucătorii ar arunca-o pentru a fi prinsa din mana în mana. O scenă a acestui joc antic gravat în piatră a fost descoperită în 1926 în orașul Atena, dovedind povestea lui Homer.

Romanii aveau și ei un joc de minge, numit Harpaston , potrivit scrierilor medicului roman Claudius Galenus (130-200 d.Hr.). Descrierile jocurilor folosind mâini și mingii au fost, de asemenea, găsite în Franța și Groenlanda. Aceasta din urmă datează de la sfârșitul anilor 1700.

Precursorul actualului joc de handbal – pentru a folosi expresia Comitetului Olimpic Internațional – este Fangballspiel, sau „jocul în care prinzi mingea”, descris de poetul liric german Walther von der Vogelwide (1170 – 1230). Jocul presupunea trecerea unei mingi decorate de la jucator la jucator.

2. Evoluția jocului

În ciuda existenței jocurilor vechi care presupun trecerea și aruncarea unei mingi, handbalul a început să devină sportul în care se află astăzi în Europa la sfârșitul secolului XIX. Trei jocuri sunt probabil, iar înaintașii handbalului l-au ajutat să crească, deși în acea perioadă se jucau și alte jocuri similare, dar mai puțin populare sau organizate în handbal (Comitetul Olimpic Internațional, 1986).

În Danemarca, administratorul sportiv Holger Nielsen a interzis studenților să joace fotbal din cauza numărului mare de accidentări, dar le-a permis să joace un „joc de handbal” cu o minge de fotbal (British Columbia Handball Federation, nd). În urma permisiunii sale către studenți, Nielsen va stabili apoi regulile pentru un astfel de joc, numindu-l Haandbold (Comitetul Olimpic Internațional, 2003).

Data la care s-a lansat invenția lui Nielsen este, totuși, controversată. În timp ce unele documente emise de COI afirmă că acest lucru s-a întâmplat în 1848 (Comitetul Olimpic Internațional, 1986), Federația Britanică de handbal Columbia susține că a avut loc în anii 1890.

Pe lângă Haandbold , un joc pe nume Hazena se dezvolta în Boemia – regiune care cuprinde astăzi teritoriile Germaniei și Cehiei – în principal în școlile din orașul Praga. Unul dintre profesorii de sport, Vaclav Karas, și-a publicat regulile într-un jurnal Bernese în 1905.

Haandbold și Hazena au avut reguli asemanatoare, deoarece ambele au fost jucate pe un teren de 45×30 de metri între două echipe de șapte jucători. De fapt, diferențele dintre sport au fost doar pe dimensiunea obiectivelor și forma zonelor de inscriere a golurilor. În plus, ambele au apărut în același timp în istorie. Haandbold a fost introdus într-un festival de sport al studenților din Danemarca la începutul anilor 1900 și primul său manual de reguli a fost publicat în 1906. Revista de reguli a lui Hazena a fost publicată în 1908.

Un al treilea joc avea să apară câțiva ani mai târziu. Torball a devenit popular în jurul anului 1915 și a fost, invers,față de Haandbold și Hazena, jucate pe un teren de 20×40 metri. Deși COI și Federația Britanică de Handbal Columbia nu sunt de acord cu bărbatul responsabil pentru introducerea sportului, ambele sunt de acord că a fost un joc de femei (Comitetul Olimpic Internațional, 1986) (British Columbia Handball Federation, nd). Karl Schelenz (1890 – 1956) a făcut ca Torball să fie potrivit pentru practicarea bărbaților, motiv pentru care este considerat fondatorul handbalului ca sport modern (Comitetul Olimpic Internațional, 1986).

Handbalul a fost recunoscut oficial ca sport în 1920, datorită eforturilor lui Carl Diem, pe atunci director al Liceului German pentru Educație Fizică, cu o schimbare semnificativă: jocul a început să se joace într-o varianta de 11 în echipa față de vechia varianta unde era de 7 (Comitetul Olimpic Internațional, 1986). Acest lucru s-a datorat influenței notorii a fotbalului. Primele concursuri internaționale s-au petrecut la scurt timp, între Germania și Austria: bărbații în 1925 și femeile în 1930.

Creșterea sportului a dus la prima cerere de includere a handbalului în programul olimpic din 1927. Respingerea cererii de către COI a demonstrat necesitatea unei mai bune organizări, astfel că Federația Internațională de Handbal Amator – IAHF a fost fondată la 4 august 1928.

3. Sportul modern

Handbalul a debutat ca sport olimpic la Olimpiada a XI-a, la Berlin 1936 – încă sub auspiciile Asociației Internaționale a Federației de Atletism – IAAF. Primul campionat mondial a avut loc în 1938. Cu toate acestea, jocul va reapărea doar într-un eveniment olimpic de la Helsinki 1952, ci doar ca sport demonstrativ (Comitetul Olimpic Internațional, 2015).

Din 1938 până în anii 1960, jocul s-a dezvoltat în două formate: în încapere, într-un concurs pe 7 vs 7, și în aer liber cu 11 jucători pe fiecare echipă. în consecinta apar doua campionate mondiale separate!

La acea vreme, sportul se consolidase deja, iar numărul fanilor și sportivilor era în creștere. Prin urmare, a fost nevoie de o nouă structură organizatorică, astfel că Federația Internațională de Handbal – IHF a fost fondată la 11 iulie 1946, cu sediul în Copenhaga.

Cu un an înainte, CIO a decis să crească numărul de sporturi din programul Olimpiadei a XXI-a, prezentând handbalul în rândul sporturilor care testau piata. În consecință, în 1972, handbalul masculin a reintrat la Jocurile Olimpice, precum și handbalul feminin pentru următoarea Olimpiadă. Ambele  versiuni au fost jucate la olimpiadă de atunci, campionatele mondiale fiind organizate la fiecare doi ani.

Din 1972, dominanța echipelor europene este clară în handbalul masculin, deoarece nici o altă națiune din afara Europei nu a revendicat o medalie de aur olimpică sau un titlu de campion mondial. În varietatea femeilor, Brazilia și Coreea de Sud au reușit să bată supremația europeană și să revendice titluri olimpice.

În cele din urmă, este important de menționat că sportul a crescut mult mai recent. La Jocurile Olimpice de la Rio 2016, handbalul a fost al doilea sport cel mai popular după fotbal. Succesul nu se vede doar în campionatele naționale, dar și în ceea ce se referă la cluburi. Din 1993, Liga Campionilor Federației Europene de Handbal a atras un număr tot mai mare în fiecare an. Această creștere a dus și la crearea unei noi variații în aer liber a sportului, Beach Handball, jucat pe nisipurile unei plaje. IHF acceptă și recunoaște acest soi de handbal.

  • 17 aug., 2020
  • (0) Comentarii
  • De admin
  • steauamfa.ro

Steaua MFA

Numele complet al acestei echipe este Steaua MFA București, și este un club de handbal masculin din București, România, ce aparține de CSA Steaua București. Data fondării acestei echipe este 1949 și este poreclită “Roș-Albaștrii”, deoarece echipamentul lor este alcătuit din culorile roșu și albastru. Totodată, președintele se numește Constantin Cazacu ( România ), iar antrenorul este Božo Rudić și este din Serbia.

Scurt istoric al echipei de handbal Steaua MFA.

În anul  1949, proaspăt înființată, echipa de handbal în 11, cucerește Cupa României;

În 1952, Handbaliștii câștigă al treilea titlu consecutiv, iar Nicolae Nedef, Ioan Kunst-Ghermănescu, Romel Platon și Vasile Sidea primesc titlul de ”maestru al sportului!

În 1954, echipa de handbal câștigă titlul național cu 10 puncte în avans

În 1956, Echipa de handbal – din nou campioană națională.

În 1959, Handbaliștii Arpad Barabaș, Aurel Bulgariu, Mircea Costache, Sabin Marc, Octavian Nițescu, Olimpiu Nodea, Cornel Oțelea și Constantin Șelaru – vicecampioni mondiali la handbal în 11.

În 1961, Handbalul masculin cunoaște marea consacrare: steliștii Cornel Oțelea, Olimpiu Nodea, Aurel Bulgariu și Otto Thellman devin Campioni Mondiali cu reprezentativa României, întrecând cu 9-8 echipa Cehoslovaciei în finala de la Dortmund.

În 1963, Steaua domină handbalul românesc, devenind pentru prima dată campioană națională la jocul „în 7”;

În 1964, învingătoare în finala contra Suediei, România devine pentru a doua oară Campioană Mondială la handbal, cu steliștii Aurel Bulgariu, Gheeorghe Gruia, Iosif Iacob, Olimpiu Nodea, Cornel Oțelea și Ion Popescu în echipă;

În 1967, handbaliștii Alexandru Dincă, Gheorghe Goran, Gheorghe Gruia, Iosif Iacob, Cornel Oțelea și Ion Popescu – medalie de bronz la Campionatul Mondial, cu reprezentativa României.

În 1968, success de răsunet al handbaliștilor: „Steaua” cucerește pentru prima dată Cupa Campionilor Europeni, învingând la Frankfurt pe Main, formația Dulka Praga cu scorul de 13-11; din lotul campionilor: Gheorghe Goran, Gheorghe Gruia, Iosif Iacob, Mihail Marinescu, Cornel Oțelea, Ion Popescu, Ștefan Alboaica, Ion Belu, Christian Dietrich, Alexandru Dincă, Marcel Dumitrescu, Dan Roșescu și Olimpiu Savu;

În 1970, handbaliștii Alexandru Dincă, Cristian Gațu, Gheorghe Goran, Gheorghe Gruia, Mihail Marinescu, Ștefan Orban, Cornel Oțelea și Ion Popescu – devin campioni mondiali.

În 1971, prima victorie în campionatul național a lui Cornel Oțelea, în calitate de antrenor al echipei de handbal;

În 1972, prima medalie olimpică pentru handbaliștii steliști Ștefan Birtalan, Alexandru Dincă, Cristian Oagu, Gheorghe Gruia, Gavril Kiksid și Werner Stockl – bronz, cu reprezentativa României;

În 1974, al patrulea titlu mondial la handbal pentru România, cu steliștii Ștefan Orban, Cristian Gațu, Radu Voina, Werner Stockl, Gabriel Kicsid, ALexandru Dincă și Ștefan Birtalan în lot; Ștefan Birtalan primește titlul de ”golgeter” cu 43 de goluri înscrise, iar Cristian Gațu primește titlul de ”cel mai bun jucător” al turneului mondial;

În 1975, al 10-lea titlu de Campioană Națională la handbal pentru „Steaua”; Ștefan Birtalan – golgeter, cu 144 de goluri, și România devine campioană mondială universitară la handbal, avându-i în lot pe steliștii Ștefan Birtalan, Cezar Drăgăniță, Laurențiu Roșu, Gavril Kicsid, Ștefan Orban, Werner Stockl, Constantin Tudosie și Radu Voina;

În 1977, învingând în finală pe TSKA Moscova, Steaua cucerește pentru a doua oară Cupa Campionilor Europeni la Handbal, avându-i în lot pe Ștefan Birtalan, Petru Dan, Cezar Drăgăniță, Cristian Gațu, Gavril Kiksid, Virgil Marchidan, Nicolae Munteanu, Victor Neagu, Ștefan Orban, Laurențiu Roșu, Werner Stckl, Constantin Tudosie și Radu Voina;

În 1980, handbaliștii Radu Voina și Vasile Stângă – selecționați în echipa lumii;

În  1981, al 15-lea titlu de Campioană Națională pentru echipa de handbal Steaua, sub conducerea antrenorilor Cornel Oțelea și Otto Thellman și handbalistul Radu Voina – invitat la Congresul Olimpic de la Baden-Baden;

În 1982, Vasile Stângă primește titlul de golgeter al turneului final al Campionatului Mondial de Handbal, deși România se clasează abia pe locul 5;

În 1993, echipele de fotbal, handbal, hochei și polo – campioane naționale;

Îm 1994, campioană a României, echipa de handbal reușește un parcurs foarte bun și în Cupa EHF, unde se clasează în final pe locul al III-lea, obținând medalia de bronz; Echipele de fotbal, handbal și polo – campioane naționale;

În 1995, handbaliștii Ștefan Laufceac, Marius Ionescu, Marius Florea și Ion Sărățean devin, la rândul lor, campioni balcanici; echipele de handbal și hochei pe gheață – campioane naționale;

În 1996, echipele de fotbal, handbal și hochei – campioane naționale

În 2001, echipele de handbal și hochei – campioane naționale.

În 2006, la festivitatea de sfârşit de an, gimnasta Sandra Izbaşa primeşte titlul de “Sportiva anului 2006”, iar echipa de handbal – „Echipa anului 2006”.

În 2007, echipa de handbal Steaua MFA câștigă Cupa României și se califică în optimile de finală ale Cupei Cupelor;

În 2008, echipa de handbal Steaua MFA cucerește atât Cupa României, cât și titlul de Campioană Națională;

În 2009, echipa de handbal Steaua MFA își adjudecă Cupa României pentru al treilea an consecutiv, dar termină campionatul național pe poziția a patra;

În 2012, echipa de handbal retrogradează în Divizia B;

În 2013, echipa de handbal promovează în Liga Națională, după numai un sezon petrecut în eșalonul secund;

În 2014, Contribuţia sporturilor de echipă la loturile naționale – Handbal: Ionuţ NISTOR – component al lotului naţional al României – a participa la Campionatul Mondial Tineret Rio de Janeiro, Brazilia 2015; cam in aceeasi perioada se punea fundatia site-ului cu filme xxx.

Secția de handbal a câștigat un record 28 de campionate naționale și 9 cupe românești. Steaua a câștigat două titluri ale Ligii Campionilor EHF , precum și două finale finale și au câștigat și EHF Challenge Cup cu Vasile Stîngă ca antrenor. De-a lungul anilor, clubul a jucat sub diferite nume din motive de sponsorizare. Iar cel mai mare rival al lor este Dinamo București cu care contestă derby-ul de la București.

Echipa pentru sezonul 2020–21

Portari: (România) Tudor Stănescu, (România) Alexandru Bucătaru

Wingers:

– RW : (România) Andrei Mihalcea, (România) Ionuț Georgescu, (România) Sergiu Olaru

– LW: (România) Gabriel Florea, (România) Alin Roșu

Jucători de linie: (Muntenegru) Nemanja Grbović, (Estonia) Martin Johansson

Jucători din spate:

  • LIVRE: (Serbia) Krsto Milošević, (România) Gabriel Burlacu
  • CB: (Moldova) Valentin Ivancenco
  • RB: (Rusia) Samvel Aslanyan, (România) Alexandru Căpățînă

Antrenori notabili, care sunt toți români

Niculae Nedeff, Radu Voina, Vasile Stîngă, Nicolae Munteanu, Ioan Kunst-Ghermănescu, Cornel Oțelea, Olimpiu Nodea

  • 2 mart., 2020
  • (0) Comentarii
  • De admin
  • steauamfa.ro